Colindători din Țara Făgărașului la Biserica Sfântul Silvestru

29-Decembrie-2013

Colind

Din țara Făgărasului, un grup de colindători învesmântați în straie specific satului lor Șinca Nouă, au ajuns duminică după masă la Biserica Sfântul Silvestru. În biserica plină de enoriași au intrat colindătorii ca un buchet de flori: femeile îmbrăcate în alb cu broderie în arnici negre și sorțuri țesute multicolore, iar bărbații în cioareci albi de lână, cu chimir și cojocele de oaie înflorate, aducând un aer de veselie și bucurie.

Enoriașilor li s-a prezentat grupul venit din Șinca Nouă, satul care cu veacuri în urmă s-a născut din dragostea de neam și credința ortodoxă atunci când habsburgii îi prigoneau pe cei din Țara Făgărașului ca să devină papistași. Străbunii lor, pentru a scapa de prigoana au părăsit satul în care s-au născut și s-au așezat în alt loc, întemeind un sat nou. Sprijiniți de mănăstirile care se aflau în jur în fiecare vale ce cobora din munții Făgărașului: Bucium, Berivoii Mari și Mici, Dejani, Breaza, Sâmbăta, s-a întemeiat și la ei o mănăstire pe care generalul Bucov a distrus-o cu tunurile. În acest an, în iulie 6, firul istoriei s-a reînodat prin sfințirea locului de către Înalt Preasfințitul Laurențiu, loc pe care se va ridica noua biserică în stil athonit.

Părintele protosinghel Matei, starețul mănăstirii Sinca Nouă a arătat dragostea credincioșilor din Șinca Nouă nu numai pentru ortodoxie și biserică ci și pentru cultura și tradițiile locale românești pe care le păstrează și le promovează cu mândrie.

A urmat apoi desfășrarea programului de colinde cu profunde accente creștine și îmbinate cu preocupările specifice ale satului românesc. Sub conducerea unei dirijoare, pe care portul tradițional o facea mai frumoasă, colindele s-au desfășurat unele după altele, de la atât de cunoscuta ”steaua sus răsare” la cele ce au o puternica amprenta locală când zic: “la căsuța unde neaua-i până-n tindă”

Lerui Doamne ler,ler cu drag din cer”

                Sau             

 “de trei zile tot venimu

Sara-i bun’a lui Crăciunu

s-auzim cocoși cântându

și oameni buni veselindu.

              Sau              

  “Supt cea poala de dumbravă

Mare cârd de oi îmi paște…….având grijă ca în textul acestui colind să fie cuprins șî numele gazdei ca păstor de oi. Se întreaba apoi colindul “ale cui-s aceste curți” cu-așa case luminate. Și unde apoi se arată că în această vreme a Crăciunului la masă șade însuși Dumnezeu care poartă un dialog cu “gazda cea frumoasă”.

Ce este de remarcat, ca acest dialog este purtat între colindătorii bărbați și colindătoarele femei din grup, pentru că la sfârșitul colindului care vorbește de “coada veacului” ambele grupe să tragă concluzia că “atuncia Doamne va fi și sfârșitul veacului”

Continuând periplul colindătorilor spune celor colindați:

“noi umblăm și corindam, lerui, lerui, la

pe Iisus Il căutăm

dar Iisus nu se arată

numa-n inima curată lerui, lerui, la.”

În această atmosferă sărbătorească și în aplauzele călduroase ale enoriașilor colindați, grupul și-a încheiat buchetul de cântări atât de frumos interpretate de colindători autentici care cu drag au ostenit până la biserica Sfântul Silvestru.

Dar și Biserica Sfântul Silvestru le-a dăruit un buchet de colinde prin glasurile ca de îngeri ale copilașilor prezenți: Teodora și sora ei Daria, Mihai Stefan, Cristiana și alții care au arătat cât de iubită este sărbătoarea și pruncul Iisus.

Li s-a împărțit apoi colindătorilor câte o sacoșă cu imaginea bisericii, un volum de versuri ale lui Vasile Mustata intitulat Stihuri Silvestrene iar la sfârșit de tot li s-a servit colindatorilor o gustare la cantina “Frățiorii Domnului”, cum îi spunea părintele Galeriu. Între colindători au fost unii mai în vârstă care l-au vizitat pe când trăia și și-au amintit de el, spunând că au venit și ca să-l omagieze pe părintele Galeriu plecat de zece ani la Domnul.

Enoriașii le-au mulțumit și au rămas deosebit de încântați de frumusețea colindelor și a portului local de la Șinca Nouă.

 

Pr. Prof. Nicolae Bordașiu