Postul reprezintă un obicei păstrat de către latura spirituală a omenirii, regăsit în diverse sisteme şi religii, cu rolul principal de a produce un efect de curăţire, de renunţare la diverse principii (materiale-hrana, sau spirituale-idei, patimi). Din vechime s-a observat efectul benefic al postului asupra formei si funcţiei corpului uman şi asupra minţii şi sufletului uman. Efectul principal al postului îl reprezintă tendinţa de restabilire a ordinii fireşti, a legilor armonioase de funcţionare a fiinţei umane. Nu de puţine ori acest lucru se petrece odată cu trecerea postitorului prin diferite etape de suferinţă, atât fizică cât şi psihică, etape de reconfigurare a structurii şi fiziologiei ţesuturilor şi organelor.
Etimologia cuvântul post o regăsim în diverse limbi ca: în engleză (fast) (adj), în engleza veche (faest), în limba PIE (proto-indo-europeană) (past), în sanskrita (pastyá ). Sensul principal este de strans, securizat. O definiţie veche din limba goţilor a verbului a posti / to fast era de „a ţine strâns”, cu avansarea ulterioară a sensului spre „control strâns asupra propriei persoane” „a te ţine sub propria-ţi observaţie”. (Online Etimology Dictionary)
Postul reprezintă totodată o cale naturală de luptă împotriva unor suferinţe, observabile şi în regnul animal. În lipsa hranei, unele mamifere postesc peste iarnă, păsările postesc în lungile lor migraţii pe deasupra mărilor. Fiecare dintre noi a observat că atunci când un animal este bolnav, acesta se retrage şi refuză mâncarea până la alinarea suferinţei. Acest lucru arată importanţa controlului alimentar în economia organismului şi implicit asupra proceselor de apărare/reparare.
În prezent, teorema actuală a postului este = să ţin post, ca apoi să mă apuc iar să mănânc şi să petrec. Corolarul ar fi trăirea permanentă într-o stare de postire. Postul implică toate palierele de activitate a fiinţei umane, cu menţinerea continuă a atenţiei spre îndreptarea lucrurilor acolo unde ele au suferit perturbări. Fiind văzut ca o încercare de renunţare, postul ar putea fi interpretat mai degrabă ca o denunţare a imaginii false create de către om în jurul propriei fiinţe şi în mediul în care trăieşte.
La baza înţelegerii mecanismelor fiziologice ale postului se pot regăsi:
• Teoria hormesisului (implică activarea mecanismelor de conservare şi reparare sub un stres minor şi repetat – conform vechii teorii “ce nu te omoară te întăreşte”);
• Teoria resetării endocrine şi metabolice (prin remodelarea simţurilor şi analizorilor. Este remodelat pattern-ul enzimatic necesar unui metabolism corect);
• Teoria oxidativă ( prin echilibrarea reacţiilor de oxidare-antioxidare şi pH-ului).
Matei Iorgu Dragos, MD, medic rezident in Psihiatrie la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Alexandru Obregia" Bucuresti.
Conferinta are loc la Biserica Sfantul Silvestru, Miercuri 2 Decembrie, ora 18.00