Fiziologia postului

02-Decembrie-2015

Seri de meditație și reflecție, în Biserica Sfântul Silvestru

Aseară a avut loc conferința Fiziologia postului susținută de domnul Matei Dragoș-Iorgu medic rezident. Redăm câteva ideii din conținutul acestei conferințe.
Postul reprezintă un obicei păstrat de către latura spirituală a omenirii, regăsit în diverse sisteme şi religii, cu rolul principal de a produce un efect de curăţire, de renunţare la diverse principii (materiale-hrană, sau spirituale-idei, patimi). Din vechime s-a observat efectul benefic al postului asupra formei şi funcţiei corpului uman şi asupra minţii şi sufletului uman. Efectul principal al postului îl reprezintă tendinţa de restabilire a ordinii fireşti (fiziologice), a legilor armonioase de funcţionare a fiinţei umane. Nu de puţine ori acest lucru se petrece odată cu trecerea postitorului prin diferite etape de suferinţă, atât fizică cât şi psihică, etape de reconfigurare a structurii şi fiziologiei ţesuturilor şi organelor.
Etimologia cuvântul post o regăsim în diverse limbi ca: în engleză (fast) (adj), în engleza veche  (faest), în limba PIE (proto-indo-europeană) (past), în  sanskrita (pastyá ). Sensul principal este de strâns, securizat. O definiţie veche din limba goţilor a verbului a posti / to fast  era de „a ţine strâns”,  cu avansarea ulterioară a sensului spre „control strâns asupra propriei persoane”, „a te ţine sub propria-ţi observaţie”. (Online Etimology Dictionary)
În prezent, teorema actuală a postului este: să ţin post, ca apoi să mă apuc iar să mănânc şi să petrec. Corolarul ar fi trăirea permanentă într-o stare de postire. Postul implică toate palierele de activitate a fiinţei umane, cu menţinerea continuă a atenţiei spre îndreptarea lucrurilor acolo unde ele au suferit perturbări. Fiind văzut ca o încercare de renunţare, postul ar putea fi interpretat mai degrabă ca o denunţare a imaginii false create de către om asupra propriei fiinţe şi a mediului în care trăieşte.
    Fiziologia = (gr) phisis – natura şi logos – cunoaştere, se ocupă cu studierea funcţiilor mecanice, fizice şi biochimice ale organismelor vii; mecanisme caracterizate prin capacitatea de stimulare, inhibare şi stabilirea de bucle de răspuns.
    Postul = Înfrânare (cea mai simplă definiţie); “Parte a nevoinţei omeneşi prin care sunt reduse puterile trupului şi crescute puterile sufletului” – Pr. Rafail Noica;
“Trupul râvneşte împotriva duhului şi duhul râvneşte împotriva trupului” – Sf. Apostol Pavel. Postul este o nevoinţă strâns legată de altă nevoinţă, şi anume dragostea; în măsura dragostei pe care o ai se vede şi măsura înfrânarii pe care o poţi duce; În cel mai restrâns nivel = adică în sensul de dietă, este un exerciţiu accesibil tuturor, folositor ca o detoxifiere. Sintagma  “Dietă pentru siluetă” exprimă foarte bine cele 2 nevoinţe (postul şi dragostea) canalizate către împlinirea unor scopuri materiale, lipsite de raportarea la dragostea lui Dumnezeu. Nevoinţa postului folosită pentru obţinerea unui nivel cât mai înalt de dragoste faţă de Dumnezeu şi creaţie te aduce la măsura lucrurilor prin care vezi lumea ca pe dar al lui Dumnezeu.
Sf. Marcu Ascetul spune că omul a fost creat din pământ şi precum ţarina unui lucrător trebuie curăţată periodic pentru ca seminţele plantate să prindă şi să rodească recoltă bogată, aşa şi trupul trebuie lucrat prin postire, astfel încât cuvintele Domnului să rodească în inima noastră, alungând de la noi sentinţa aspră dată de Iisus “tot pomul ce nu aduce roadă se taie şi se aruncă în foc”. Împrăştierea şi îngreuierea gândurilor, răceala şi împietrirea inimii, visările deşarte şi păcătoase, nimicesc rugăciunea celui care nu posteşte.
 Sf. Ignatie Briancianinov arată că în ţarina lucrată cresc deopotrivă şi seminţele bune şi neghinele. Dacă cel care posteşte nu ia aminte la lucrarea duhovnicească a minţii, în aceasta cresc nestingherite neghinele mândriei şi ale părerii de sine, care duc la trufie şi defăimarea aproapelui, ajungând pentru cel care posteşte armă împotriva vieţii.
Sf. Ioan Scărarul, în lucrarea sa “Scara” spune  “Nu te vei izbăvi de faraon şi nu vei vedea Paştile de sus dacă nu vei gusta ierburile cele amare (sila şi greaua pătimire a postului) şi azima (cugetul neumflat de mândrie)”. Postul este o silire a firii, alungarea gândurilor rele, eliberarea de visări, curăţia rugăciunii, luminătorul sufletului, paza minţii, înmuierea învârtoşării inimii, suspinul smerit, începutul liniştirii; “Este lucru de mirare a vedea mintea nematerialnică întinată şi întunecată prin lut şi iarăşi a vedea mintea nematerialnică curăţită şi subţiată prin lut” – Sf. Ioan Scărarul (curat având sensul de ceva folosit conform firii/raţiunii sale).
Postul terapeutic = reprezintă cel mai important element, în cadrul unui cumul de practici medicale, având ca principală metodă administrarea doar a apei, pe durata a mai multor zile, unui pacient care îşi oferă acordul de a participa la acest tip de tratament. Postul definit astfel este însoţit obligatoriu de: examen clinic medical, analize ale parametrilor biologici, proceduri de tipul masajului, saunei, kinetoterapiei, exerciţii fizice, precum şi plimbări prin natura.
Dezvoltarea medical-istorică a acestui concept porneşte din America anilor 1860, în urma observaţiilor medicale făcute pe diverşi bolnavi care nu doreau să mănânce în timpul cât erau suferinzi şi se recuperau cu rezultate foarte bune, în lipsa unui tratament eficient. Metoda a fost introdusă ca practică terapeutică în Rusia anilor 1880, în urma studierii a peste 50.000 de voluntari şi pacienţi, în cadrul unui proiect condus de psihiatrul Yuri Nikolaevici, sub Egida Institutului Naţonal de Psihiatrie şi a Institutului Naţional de Nutriţie. Se bazează pe stimularea reactivităţii corpului, adică pe capacitatea intrinsecă a mecanismelor fiziologice perturbate de a reveni la normal, restabilindu-se starea de sănătate a trupului.
V. Longo identifică în cadrul genomului de la drojdie, gene legate de circuitul insulinei, care prin inactivare plus restricţie calorică le prelungesc viaţa pînă la de 10 ori decât normalul. Extrapolat la om, durata de viata ar fi de aprox 800 de ani.
Roy Walford și Richard Weindruch în lucrarea “Întârzierea îmbătrânirii la şoareci prin restricţii de dietă”, Journal of Nutrition, 1986, nr. 116, p. 641-654, aduc argumente solide care arată că reducerea cantităţii de mâncare în proporţie de 30 % pînă la 50% prelungeşte viaţa cu aproximativ 60%, (extrapolând, în cazul omului la 138 ani).
Postul reprezintă totodată o cale naturală de luptă împotriva unor suferinţe, observabile şi în regnul animal. În lipsa hranei, unele mamifere postesc peste iarnă, păsările postesc în lungile lor migraţii pe deasupra mărilor. Fiecare dintre noi a observat că atunci când un animal este bolnav, acesta se retrage şi refuză mâncarea până la alinarea suferinţei. Acest lucru arată importanţa controlului alimentar în economia organismului şi implicit asupra proceselor de apărare/reparare.

Efectele fiziologice ale postului terapeutic:
1. Temperatura corpului scade cu 0,5 - 1 grad C. Metabolismul energetic scade. Oxidările se reduc.
2. În cursul curei de post, echilibrul mineral al lichidelor tisulare rămâne aproximativ constant.
3. Toxinele sunt angajate în circulaţia limfatică şi sanguină;
4. În timpul primei săptămâni de post se observă un efect stimulator, plus un efect antidepresiv;
5. Din a doua săptămână se observă un efect calmant, sedativ, se reduc în intensitate delirurile şi halucinaţiile; Reglarea SNC vegetativ;
6. Reglarea secreţiei şi funcţiei hormonale, creşte sensibilitatea la insulină.
7. Reducerea riscului de dezvoltare şi instalare a bolilor Alzheimer şi Parkinson (prin acţiunea  directă a corpilor cetonici asupra metabolismului celular).
8. Reducerea riscului de dezvoltare a cancerului; mai pronunţat în cazuri de cancer hormono-dependente ; Efect adjuvant în cura de chimioterapie şi radioterapie.
    Hipocrate  : ”Vix medicatrix naturae” = energia vindecătoare a naturii = natura în înţelepciunea ei biologică distruge tot ce este dăunător, bolnav şi de prisos din depozitele de grăsime, ţesuturi hipertrofice de pe organe interne;

La nivelul organismului, în primele 12 ore de post, organismul simte lipsa aportului de principii alimentare şi face rapid o evaluare strategică a resurselor energetice afate la dispoziţie, precum şi a marilor consumatori de energie. În primele zile de post negru, energia utilizată înainte pentru prelucrarea hranei este convetită spre activităţi de extragere a toxinelor şi de drenaj a substanţelor stocate de organism în grabă atunci când nu respectam orele de masă, de odihnă, de somn şi de activitate. Numele operaţiunii poate fi caracterizat plastic prin „Marea Curăţenie”. Un asemenea proces aduce cu sine stări de ameţeală, de oboseală „sfârşeală” care nu reprezintă altceva decât „vărsarea” în torentul sanguin şi limfatic a toxinelor/otrăvurilor, care produc asemenea efecte asupra sistemului nervos central. De aceea, este foarte important cum şi cât se ţine post, excesele putând produce dezechilibre metabolice majore, cu suferinţe greu de stăpânit sau chiar moartea. Nimeni nu o să moară din cauza postului, ci din cauza propriilor toxine care ies din cotloane zăvorâte, în cantităţi mari. Postul se cere a fi ţinut cu rânduială.
Efecte ale eliminării toxinelor: Cefalee, vertij, confuzie şi dificultăţi de concentrare; labilitate emoţională, rinoree, strănut, halenă, uscăciunea gâtului, inflamaţie a mucoasei oro-faringiene; inflamarea arborelui bronşic, cu eliminarea de mucus şi secreţii în cantităţi crescute; eritem si leziuni la nivelul pielii, transpiraţii accentuate şi urât mirositoare; crampe ale tubului digestiv; dureri abdominale, diaree/constipaţie, dureri lombare, polakiurie (creşterea numărului de urinări pe zi), urina modificată ca şi culoare,  miros;

Indicaţii şi contra-indicaţii ale postului terapeutic:
    Indicaţii – patologii pulmonare, cardio-vasculare, digestive, articulare, osoase şi dermatologice; adjuvant în tratamentele oncologice;
    Contraindicaţii –  unele cazuri de cancer, TBC, DZ tip I, anorexie nervoasă.

Etape ale postului terapeutic:
1.    Reducerea cu câteva zile înainte a cantităţii de alimente ingerate, îndeosebi a celor dense la nivel proteic şi glucidic (carne, brânză grasă, spaghete);
2.    Administrarea de ceaiuri diuretice si laxative, pentru a facilita evacuarea toxinelor;
3.    Începerea postului cu apă, consumată la discreţie, fără limitări;
4.    Ieşirea din post se face prin administrarea unui pahar de suc proaspăt de fructe şi legume, sau o cana de supă; a doua zi la fel, se adauga fructe şi legume, salate, din a 3-a zi se poate alimenta cu mâncare gătită solidă, în cantităţi reduse;
După o perioadă de post, potrivită fiecăruia, organismul se prezintă cu parametrii homeostazici semnificativ schimbaţi, reglaţi spre activităţi fireşti. Instinctele primare revin spre normal, procesele psihice se îmbunătăţesc, coeficientul de „quality of life” fiind ridicat.
    
În exegeza diverselor pasaje biblice, Sfântul Vasile prezintă criteriile pe care le implică postul recomandat de Iisus, comentând versetul „Unge-ţi capul şi spală-ţi faţa ta” (Matei 6, 17). El accentuează importanţa conştientizării scopului unic al postului: comuniunea cu Dumnezeu. Conform mesajului biblic, Sfântul Vasile dezaprobă falsa smerenie, care anulează valoarea postului, deoarece această atitudine denotă fariseism : „Nu lua înfăţişare tristă, căutând să fii slăvit pentru că pari înfrânat. Facerea de bine trâmbiţată n-are folos, iar postul dat în vileag n-are câştig”. Postul trebuie să angajeze integral fiinţa umană; el nu constă doar în abţinerea de la anumite alimente, ci exprimă discernământul spiritual necesar menţinerii prieteniei în relaţiile cu semenii : „Nu mănânci carne dar mănânci pe fratele tău! [...] Posteşti toată ziua, aştepţi să vină seara, ca să mănânci, dar cheltuieşti întreaga zi în judecăţi”. Faţa celui ce posteşte îţi inspiră respect, e împodobită cu o paloare pe care-i zugrăvită înfrânarea. Ochiul celui care posteşte este blând, mersul măsurat, faţă serioasă. Cel ce posteşte este măsurat la cuvânt şi curat la inimă”.

     “În post curăţesc sufletul. Chiar dacă e nevăzut, e mai uşor de curăţit: îl spovedesc şi îl împărtăşesc, îl curăţ de invidie, de ciudă, de mândrie, poftă, ură, ceartă. Trupul îl curăţesc de ceea ce e nepotrivit în el, murdar în sensul de necurat, adică de nefireasca utilizare a unor elemente – în limbaj modern toxine. În trup am ceva care e nefiresc lui; iar acel nefiresc îmi ingreuiează organismul, iar această îngreunare este transmisă sângelui care o transmite creierului şi astfel este bruiată mintea de la lucrul ei” – Pr. Marcel Hancheş .
Sf Nil Ascetul – “Demonii dau minţii gânduri, visări, idei, tot felul de tulburări, prin modificarea stării organismului (biochimice);  demonii nu au acces direct la mintea omului”.
Sf. Grigore Palama, Filocalia 7, “Până când ne stăpâneşte împătimirea, nu putem gusta rugăciunea minţii nici măcar cu cuvântul de pe vârful buzelor, şi avem nevoie numaidecât să simţim prin simţul pipăirii durerea postului, a privegherii şi a altora ca acestea dacă vrem să ne îngrijim de rugăciune.” Rugăciunea trebuie privită nu ca un scop personal (= implinirea canonului), ci ca întâlnire personală cu Dumnezeu, pentru a avea o relaţie vie şi personală cu El.
“Numai prin ea (durerea postului si privigherea) se mortifică pornirea păcătoasă a trupului iar gândurile pătimaşe şi mai animalice sunt mai slabe şi cumpătate”
“Numai ea aduce începutul străpungerii inimii…..şi Îl face pe Dumnezeu milostiv către noi” ….noi avem (inima din) beton armat. Nu simţim slujbe, nu simţim nimic.
“Lipsa durerii este cea care opreşte rugăciunea”
Filocalia 9, cap 14 – despre pântecele atotlăudat şi tiran – “unii spun că dacă te luptă poftele sau altele, să mănânci doar pâine şi apa; noi zicem că a-i spune unui începător un lucru ca acesta este ca şi cum a-i spune unui copil să urce toată scara dintr-un pas; noi spunem că atunci când trupul cere mâncăruri felurite, el cere ceva propriu firii, de aceea ne folosim de un meştesug; și dacă nu suntem sub un război foarte greu, întâi să tăiem mâncărurile care îngrasă, pe urmă cele care ne aprind (proteine și glucide dense), apoi cele care ne fac plăcere. Deci, dacă este cu putinţă, dă-i pântecelui hrana care îl umple şi e uşor de mistuit”.

Concluzii
    Postul presupune relaţia cu universul, ca omul să perceapă lumea ca dar al lui Dumnezeu. Asta trebuia să facă Adam.
    Sf Vasile cel Mare: „cine ia hrana cu măsură nu se deosebește cu nimic de cel care postește, ci unul ca acesta neîncetat săvârseşte nemâncarea, gândindu-se bine la grija de trup”.
    Daca eu ajung ca stare lăuntrică să percep lumea ca dar nu am nevoie de post. Scopul postului este să îmi dea o echilibrare a minții, o stare în care să pot efectiv să mă raportez corect la lume ca dar.
    Un om care îşi curăţeşte trupul devine o lentilă care împrăştie dragostea lui Dumnezeu în jur, căci ea trece prin trupul acestor oameni şi aprinde tot ceea ce este în jur. În acel moment lumea nu va mai avea nevoie de predici. (Sf. Antonie)
    “Prin post ajungem să percepem trupul nostru nu ca pe o povară ci ca pe un adevărat dar de la Dumnezeu ” – Pr. Marcel Hancheș

Matei Dragoș-Iorgu medic rezident