De veghe la mormântul părintelui Galeriu

03-Iunie-2014

 

Crucea plutește în sacralitate

Și marmora caldă respiră eteric...

Îmi pare că-n jur e-un sobor îngeresc

Cu foșnet de aripi și cântec de taină.

 

Mai stăruie-n suflet râvnita chemare

A glasului ce duhovnicește cuvântă...

Limpezind fântâna dragostei în adâncuri,

Ruguri sacre aprinzând

În ale sufletelor noastre altare.

 

În jurul mormântului plâns și umbrit

De salcia-n ram unduios despletită,

Cel ce vibra ca un clopot în noaptea-nvierii

Între pământ și ceruri...reverberează.

 

Doamne, nestinse fi-vor de-a pururi

Ardoarea și setea de iubire divină,

Inspiratul cuvânt de jertfă și slavă,

Ce numai prin har și grație sfântă

Poate în suflet ca-n rai să-nflorească.

 

Vasile Mustață, Stihuri Silvestrene – versuri, Ed. Asa, București, 2007 p. 14