În „Minunata lume nouă” a lui Aldous Huxley existența epidermică era clamată ca literă de lege, făcând parte din firescul lucrurilor. Echivalența dintre căsătorie și promiscuitate, dintre nașterea de copii și imoralitate era de necontestat.
E adevarat, se poate replica, acestea sunt aspecte din ceea ce se cheamă un roman utopic însă, așa cum inspirat remarca despre utopii Nikolai Berdiaev, „în vremurile noastre ne aflăm în fața unei întrebări chinuitoare: cum să evităm înfăptuirea lor definitivă?...” (Minunata lume nouă, ed. Polirom, Bucuresti 2003, p. 71).
Ce legătură este între o conferință despre familie cu un invitat ca Părintele Nicolae Tănase, și aceste idei?
Constatăm astăzi mai mult decât oricând că toate credințele omului sunt puse sub semnul întrebării în favoarea unui sincretism ce aduce a marketing religios cu accente de obligativitate, iar valorile tradiționale sunt socotite vetuste. Ne îndreptăm cu pași repezi către o „minunată lume nouă” în care libertatea la avort devine obligativitate, concubinajul devine monedă curentă iar permisivitatea și toleranța fac casă bună doar cu planingul familial și căsătoriile homosexuale și nicidecum cu nașterea de copii și căsătoria heterosexuală. Nu mai vorbim despre credinta în Dumnezeu sau în identitatea națională socotită un pericol la adresa marelui corp universal universal și social care a devenit umanitatea.
Ori Părintele Nicolae amintește astăzi răspicat că „familia este sfântă, relația dintre soț și soție este sfântă…a fi liber înseamnă să te manifești liber iar nu lipsă de control; fiecare trebuie să avem propriul control”.
Ușurința cu care ne lăsăm în voia plăcerii, comodității, satisfacției imediate, delectării superficiale cu surogate consumiste, arată tocmai o robie și nu libertate, pentru că adesea nu trăim ci ne lăsăm trăiți. Atunci unde mai are loc meditația, introspecția, analiza critică și comparativă, trăirea profundă a realităților simple, care ne angajează într-o viață trăită responsabil?
Căsătoria este tocmai asumarea conștientă și liberă a dragostei și tocmai de aceea libertate și nu libertinaj.
Mulțimea avorturilor este tocmai expresia unui libertinaj iresponsabil, a unei lipse de asumare. „Statistica spune că am omorât 18.700.000 de prunci din 1950 până în 2008 ceea ce înseamnă că am omorât populația ce locuiește astăzi România, fără cei plecați din țară, în condițiile în care Hitler a omorât 823.000 de români. Vă dați seama pe unde ne aflăm în comparație cu Hitler?”
Poate fi aceasta libertate sau eliberare a femeii de sub opresiunea prejudecăților sociale și religioase. Nicidecum, ci tocmai opusul ei.
„Planingul familial transformă femeia în obiect al plăcerii pentru că noi furăm plăcerea dar nu și fructul iubirii”.
Se pare că afirmarea valorilor traditionale ale spiritualitătii ortodoxe (și nu numai) în legătură cu familia nu este lipsită de ecou. Aceasta o dovedește numărul mare de oameni care au fost prezenți la conferința Părintelui Nicolae Tănase și întrebările diverse care traduc serioase preocupări sufletești și, în cele din urmă, o luptă pentru normalitate, dorința împărtășită de a nu deveni membrii unei societăți corecte politic, formale, epidermice, libertine dar fără viață.
Vă urăm audiție plăcută! Ascultați aici:
Conferință a fost susținută de Părintele Nicolae Tanase, Duminică 24 Noiembrie 2013, la Biserica Sfântul Silvestru.
Psalt Cozariu Mihăiță-Romică