Nicolae Bordaşiu

Preot slujitor

S-a născut la 22 mai 1924 în satul SĂBOLCIU din judeţul Bihor. Tatăl, Gheorghe, a fost învăţător şi din 1929 şi preot, iar mama, Maria - nepoată de văr a Mitropolitului Vasile Mangra, a fost casnică. Inceputul şcolii primare l-a făcut în satul natal, apoi la Oradea unde a şi studiat cinci clase la liceul Gojdu. Când a venit cedarea Ardealului de Nord, familia a fost silită să se refugieze şi s-au stabilit într-un sat sărac, dar cu oameni bogaţi sufleteşte, Poiana Moţilor.

A terminat liceul în oraşul Beiuş, un oraş mic dar cu bogat trecut istoric. După cedarea Ardealului aici erau două Episcopii, Prefectură de Judeţ si apăreau trei ziare. In timpul liceului a fost pedagog la internatul ortodox de baieţi.

În acest oraş a avut prilejul să-l cunoască şi să fie aproape de Episcopul Dr. Nicolae Popovici, un înţelept ierarh şi mare patriot. După Bacalaureat a urmat cursurile Facultăţilor de Teologie şi Farmacie din Bucureşti. A avut ca profesori la Teologie pe marii dascăli şi preoţi Ioan G. Coman, Petre Vintilescu, Nae Popescu, Rovenţa, Gala Galaction precum şi pe Tudor Popescu şi Ioan G. Savin. In acelaşi timp avea colegi de facultate pe mitropoliţii Nicolae Corneanu, Valeriu Anania, Antonie Plămădeală, Episcopii Roman Stanciu şi Gherasim Cristea, Arhimandritul Roman Braga, sau pe Costel Bărbulescu, Teodor Damşa şi Eliade Buciuc. A făcut parte din grupul de tineri de la „Rugul Aprins” de la mânăstirea Antim, unde împreună cu alţi 11, între care Nae Nicolau, Roman Braga, Valeriu Streinu, Andrei Scrima, au primit binecuvântarea rugăciunii de la părintele Ioan cel Strein. A fost secretar şi apoi preşedintele Asociaţiei Studenţilor de Teologie. Pentru a contracara activitatea utecistă în rândul studenţilor, cu binecuvântarea părintelui Benedict Ghiuş, împreună cu Roman Braga şi Gh. Domăşneanu au înfiinţat Asociaţia Tineretului Ortodox Studenţesc (ATOS) fapt care a făcut să fie arestaţi mulţi din ei în 1948.

Părintele Nicolae a stat ascuns ani îndelungaţi (1948-1955) prin satele bihorene, fiind căutat de securitate pentru o condamnare în lipsă la 20 de ani închisoare. Descoperit şi arestat în 1955, au urmat ani grei de închisoare prin Timişoara, Jilava, Oradea şi Aiud, fiind deţinut politic între 1955-1964.

După eliberare a lucrat ca muncitor, apoi tehnician la Inst. Cantacuzino, unde a făcut parte dintr-un colectiv care a preparat pentru întâia oară în România gama globulina din sânge retro-placentar.

Întâlnirea cu Patriarhul Justinian în 1968 a schimbat drumul vieţii. Patriarhul Justinian şi ministrul Mircea Maliţa din august 1968 până în februarie 1969 au stăruit la autorităţi ca să obţină numirea sa ca profesor la Seminarul Teologic din Bucureşti. Patriarhul Justinian l-a hirotonit diacon și apoi preot, de sărbătoarea Sf. Andrei, în 30 noiembrie 1969. În acest timp a urmat studiile de doctorat la Facultatea de Teologie, avînd ca îndrumător pe părintele Stăniloae. În 1973 a plecat la studii la Paris, unde a frecventat prelegerile profesorilor Jean Mrie Le Guillou O.P., Charles Kannengisser, Alain Besancon, Henri Bouillard şi unde a obţinut la Institutul Catolic un „Certificat d’habilitation pour le doctorat de 3-eme cycle” (nr. 367/ 1 oct. 1974). În timpul studiilor la Paris, prin Ion Cuşa, i-a cunoscut pe Ion Mămăligă, Eugen Ionescu (căruia i-a procurat Filocalia). Datorită păr. Stăniloae, l-a Întâlnit pe Emil Cioran. L-a cunoscut şi pe preotul Virgil Gheorghiu.

Dar cea mai importantă relaţie a fost cu teologii de la Institutul Saint-Serge: Clement Olivier şi Michel Evdokimov. Revenit în ţară a fost din nou profesor la seminar (1975) până în octombrie 1981, când este transferat la Biserica Sf. Silvestru, unde este şi acum. Aici a avut meritul de a fi între cei dintâi care au început predarea religiei în şcoală, imediat după decembrie 1989. Tot aici a ajutat tineretul să cunoască învăţătura de credinţă şi în colaborare cu „Comunitatea Taize” din Franţa, începând cu 1990, a organizat participarea tinerilor la întâlnirile de tineret creştin din Europa.

A publicat studii ("Frumuseţea şi însemnătatea preoţiei după Sf. Grigorie Teologul") şi predici.

Împreună cu părintele Galeriu au intrat în legătură cu biserica San Silvestro din Roma pentru a obţine, pentru biserica de aici, Sfintele Moaşte ale Sf. Silvestru, pe care le-a adus de la Roma P.F.Părinte Patriarh Teoctist şi le-a depus în Biserica Sf. Silvestru din Bucureşti, la 3 noiembrie 2002.

A făcut parte, în mai multe legislaţii, din Adunarea Eparhială şi Permanenţa Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştiului. A fost distins cu rangul de Iconom stavrofor de către P.F.Patriarh Justinian şi apoi şi de către P.F. Patriarh Teoctist.După trecerea în veşnicie a părintelui Galeriu (2003) este numit paroh al Bisericii Sf. Silvestru până în anul 2010.